Fereastra spre viitor 

În urmă cu zece ani, lumea arăta cu totul altfel: nu existau rețele de socializare cu impactul pe care îl au astăzi sau lumi virtuale. Acum douăzeci de ani, nu aveam internet. În cazul în care lucrezi în domeniul IT, online marketing sau telecomunicații, job-ul tău nu exista pe atunci.

Luând astfel de schimbări în calcul și gândindu-ne la cât de rapid se schimbă lucrurile în prezent, îmi este foarte greu să îmi dau seama ce va exista peste încă 20 de ani. De fapt, spre ce ne îndreptăm?

În trecut erai considerat expert după mulți ani de muncă. Și abia atunci căpătai respect și încredere din partea celorlalți. Era un mers clar al lucrurilor: te angajai ca ucenic, învățai de la experți, apoi, încet-încet, erai pe cont propriu. Puteai să înveți repede, însă nu puteai să treci peste etape. Nu erai recunoscut decât după timp și rezultate (în această ordine). Astăzi lumea așteaptă rezultate. Nu mai contează câți ani ai și prin ce etape ai trecut. Se așteaptă valoare, adaptare, curiozitate.

Numărul șomerilor a fost și încă este în creștere în majoritatea țărilor dezvoltate. Acești oameni își vor găsi, totuși, un loc de muncă la un moment dat. Cel mai probabil însă este ca ei să fie nevoiți să învețe să facă altceva, complet diferit față de ceea ce au făcut sau de ceea ce au învățat să facă până acum. Au nevoie de noi abilități.

Farfuridi spunea: „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!”

Căutăm ceea ce ne este familiar, un „ceva” care să ne sune cunoscut. Asta ne-ar da un sentiment de siguranță pe care reușim să îl găsim din ce în ce mai greu. Atât acasă, cât și la locul de muncă. Pe de o parte, acum douăzeci de ani, unii oameni încă se angajau plecând de la ideea că vor ieși la pensie din același loc de muncă. Pe de altă parte, în prezent, un CV cu mai puțin de un an petrecut în diverse companii ridică semne de întrebare. Cerem deschidere, adaptare și creativitate, însă evaluăm după valori depășite.

De ani buni, proaspeții absolvenți simt din partea companiilor presiunea cerințelor legate de experiența în muncă. Diploma de licență nu mai are nici pe departe aceeași greutate pe care o avea acum treizeci de ani. Contează ceea ce știi să faci și mai puțin ceea ce ai studiat. A avea o diplomă de studii în ziua de azi nu mai este o garanție a cunoștințelor, a abilităților sau a calității. Informația este disponibilă tuturor celor care sunt interesați. Tot ceea ce îți trebuie este timp, dorință și o conexiune bună la internet.

• Legătura dintre muncă și răsplată este din ce în ce mai strânsă. Dacă ai rezultate bune, primești ceva în schimb. Fie că este vorba despre bani, fie că este vorba despre alte avantaje în cadrul companiei. În cel mai bun caz, vechimea este răsplătită cu zile libere. Contribuția la atingerea obiectivelor, însă, are o altă valoare. De fapt, este singura valoare recunoscută cu adevărat.
• Competitivitatea nu a fost niciodată mai acerbă. Suntem într-un moment în care concurenții tăi nu mai sunt doar cei de pe piața locală. Oricine are abilitățile căutate îți este concurent.
• Comunicarea este cuvântul de ordine când vine vorba despre muncă. Locul încetează să mai fie o problemă. Avem la dispoziție tehnologia care să susțină munca din orice colț al lumii, pentru multe dintre companiile care își deschid porțile și vor acest lucru. Dacă înainte, când era vorba despre job, următoarea întrebare era „unde?”, acum „unde?” nu mai este relevant. „Unde?” a devenit „de unde?”. Sunt platforme virtuale care susțin colaborarea între membrii unei echipe care se află în locuri aflate la mii de kilometri distanță.
• Diversitatea este un alt element important de luat în calcul. Echipele formate din membri din mai multe țări sau chiar continente au avantaje: productivitate crescută – lucrează aproape 24 de ore, ținând cont de diferența de fus orar; au perspective variate asupra lucrurilor, datorită culturilor din care provin, ceea ce facilitează apariția unei game bogate de soluții.
• Abilitatea cea mai căutată în momentul de față este cea de inovație. Dacă vrei să rămâi și să muncești mult timp în aceeași companie, e nevoie să faci tot ceea ce poți pentru a veni cu soluții noi. Nu o dată. Nu de două ori. Ci tot timpul. Este nevoie de o nouă mentalitate a angajaților. Starea de confort căutată de mulți începe să fie amintirea unui vis frumos. Și acesta este doar începutul.
• Următorul pas pentru companiile în căutare de inovație este „crowdsourcing”. Adică împărțirea sarcinii în subsarcini și alocarea acestora către mai mulți oameni. De ce? Pentru a putea maximiza creativitatea noilor soluții.
• Viitorul spune „servicii la cerere”. Spre exemplu, dacă acum avem nevoie de instalator sau de electrician, cerem o recomandare și ajungem la unul dintre ei. Nu vom angaja un electrician cu un contract pe perioadă nedeterminată pentru că, din când în când, o să avem nevoie de el. Nimeni nu va mai garanta un loc de muncă până la pensie. Contractul pe perioadă determinată nu mai este o excepție, ci a început să devină regula.
• Cum arată viitorul? Oameni din toată lumea, cu abilități diferite, care vor lucra la un proiect comun, pentru o companie. Pentru un timp. După care fiecare va merge mai departe către un alt proiect, alături de alți oameni. Și tot așa.
• Cum ne putem pregăti? Plecând de la mentalitatea că, peste 10 ani, este posibil să fac cu totul altceva decât fac acum. Și pentru a putea să ofer plus valoare, am nevoie de noi și noi abilități. De o curiozitate continuă și de o dorință de cunoaștere nelimitată.